\u021ain minte \u0219i acum c\u00e2t de r\u0103u m\u0103 dureau picioarele, cum m\u0103 b\u0103tea soarele \u00een cap \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 sunt oameni care tocmai dau bani pe bilete ca s\u0103 viziteze buc\u0103\u021bile astea de piatr\u0103 antic\u0103. \u201eC\u00e2nd m\u0103 \u00eentorc \u00een \u021bar\u0103, o s\u0103 stau numai \u00een pat!\u201c Huh, ce plan frumos, p\u0103cat c\u0103 uitasem c\u0103 am facturi de pl\u0103tit.
\nAndreea era \u00een spate, ea fiind adepta mersului \u00eencet, dar constant, spre deosebire de mine, care alerg c\u00e2\u021biva metri ca s\u0103 le\u0219in imediat \u00eentr-un \u0219an\u021b. M\u0103 g\u00e2ndeam cu groaz\u0103 ce a\u0219 face dac\u0103 ar le\u0219ina de la soare \u0219i ar trebui s\u0103 o ajut. A\u0219 fi putut? (Andreea, sari r\u00e2ndul \u0103sta: eu cred c\u0103 nu.)
\nOdat\u0103 ajunse la cazare, tonomatul cu bere de 1 euro mi-a salvat pielea, singura problem\u0103 fiind faptul c\u0103 aveam de cobor\u00e2t vreo 10 trepte ca s\u0103 ajung la el. Cine a zis c\u0103 viciile vor fi simple vreodat\u0103?
\nSpre finalul serii mi-a s\u0103rit somnul \u0219i am mers s\u0103-mi a\u0219tern pu\u021bin g\u00e2ndurile. De\u0219i corpul meu era distrus \u0219i de abia puteam s\u0103 m\u0103 mi\u0219c, suferin\u021ba cea mai mare era cea psihic\u0103. Nu \u0219tiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een seara respectiv\u0103, dar m\u0103 sim\u021beam ca \u0219i cum cineva a deschis cutia Pandorei a sufletului meu \u0219i a l\u0103sat totul s\u0103 ias\u0103 afar\u0103.
\nCa s\u0103 \u00een\u021belege\u021bi ce vreau s\u0103 zic, iat\u0103 un extract din ce am scris atunci:<\/p>\n\n\n\n
Mul\u021bi oameni m-au \u00eentrebat dac\u0103 m-am antrenat pentru Camino. Dac\u0103 am testat bocancii, dac\u0103 am mers destui km, dac\u0103 am f\u0103cut sport.
\nNimeni nu m-a \u00eentrebat dac\u0103 m-am preg\u0103tit psihic pentru Camino.
\nZiceam c\u0103 simt c\u0103 acest drum va fi moartea mea, dar nu m-am g\u00e2ndit niciodat\u0103 c\u00e2t de dureros este s\u0103 mori.
\nAzi am v\u0103zut o tip\u0103 care scria \u00eentr-o agenda \u0219i pl\u00e2ngea, \u00een camera comun\u0103 din albergue.
\nM\u0103 \u00eentreb dac\u0103 p\u00e2n\u0103 la final o s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b \u0219i eu s\u0103 pl\u00e2ng \u00een public.
\nDe c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc reg\u00e2ndesc la moarte? M-am oprit vreodat\u0103?
\nDe ce suntem aici? Las\u0103 de ce suntem, de ce sunt aici? Ce caut? Ce am de f\u0103cut?
\nDac\u0103 a\u0219 primi r\u0103spunsul, a\u0219 putea s\u0103 \u00eel respect?
\nCare este cel mai bun mod \u00een care s\u0103 dau \u00eenapoi tot ce am primit?
\nNu vreau s\u0103 mor. Nu vreau s\u0103 dau ce-i al meu.
\nO s\u0103 fiu iubit\u0103 vreodat\u0103?<\/p>\n\n\n\n
Spune\u021bi sincer acum, mai vre\u021bi s\u0103 merge\u021bi pe Camino?
\n\u0218i da, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 pl\u00e2ng \u00een public. E la fel c\u0103 pl\u00e2nsul \u00een privat, doar c\u0103 mai penibil.<\/p>\n\n\n\n
Tot legat de intrarea din jurnal (pe care probabil c-o s\u0103 regret cur\u00e2nd c\u0103 am expus-o public) am avut o discu\u021bie cu un pelerin pe nume Mark, care m-a abordat \u00een apropierea Pamplonei. Mark era un suedez la vreo 60 de ani, care dup\u0103 ce a f\u0103cut mul\u021bi bani la via\u021ba lui, i-a murit so\u021bia \u0219i i-au plecat copiii de acas\u0103, a ales s\u0103 o dea pe spirituale \u2013 \u0219i o d\u0103dea bine.
Discutam cu el despre faptul c\u0103 imaginea pe care ne-o cre\u0103m despre noi este unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le protej\u0103m de-a lungul vie\u021bii. De asta ne e a\u0219a de greu s\u0103 facem chestii de genul dormitului \u00een camere cu al\u021bi dou\u0103zeci de oameni sau f\u0103cutul du\u0219ului la comun, pentru c\u0103 nu se potrive\u0219te cu cine spunem noi c\u0103 suntem.
Tot el \u00eemi povestea cum fiecare activitate care se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een afara zonei de confort este o mini-moarte a ego-ului \u0219i un pas \u00eenspre sinele nostru autentic, cel care nu se identific\u0103 cu fi\u021bele astea de Doroban\u021bi pe care le avem \u00een cap.
Cred c\u0103 la asta m\u0103 g\u00e2ndeam \u0219i eu c\u00e2nd ziceam c\u0103 o s\u0103 mor pe Camino. C\u0103 o s\u0103 moara Monica aia pe care o \u0219tiam \u00eenainte s\u0103 plec, c\u0103 o s\u0103 m\u0103 transform \u00eentr-un alt om care nu se mai potrive\u0219te cu imaginea mea despre mine.
\u00cenc\u0103 nu \u0219tiu c\u00e2te cadavre am l\u0103sat pe Drum, dar poate ar trebui s\u0103 m\u0103 potolesc cu analogiile astea c\u0103 bunica sigur se cam panicheaz\u0103 acum. <\/p>\n\n\n\n
![\"\"](\"https:\/\/www.meditative.arts.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2019\/11\/w_santiago_3d.jpg\")
<\/figure>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"