Descriere
„Am vrut să scriu un roman mai degrabă fantezist decât fantastic, în care realitatea se întrepătrunde cu irealitatea imediată, iar personajele de aici interacționează în mod firesc cu cele de dincolo. Doar așa puteau să apere planeta, stând umăr la umăr, un demon cinic, un înger plin de pofte, un vrăjitor din tagma solomonarilor, un psiholog și un fotograf.“
Vlad T. Popescu
„Cât de greu să fie să scrii cronica unei Apocalipse? Să fii martor conștient al unui sfârșit plin de chinuri, al unor zbateri inutile de a rămâne în status quo, observator imparțial al unor curgeri inevitabile spre un final previzibil.
Greu… Pentru că oricine ai fi, faci oricum parte din acest sfârșit, ești tu împreună cu ceilalți, și sfârșitul tău se împletește cu al lor, așa că detașarea absolută este absolut imposibilă, plus că adevăratul profet este plin de focul misticismului menit să ardă etern în dimensiunea imaginației, mai mult decât în cea a realității percepute.
Apocalipsa a început de mult (mai țineți minte mult trâmbițatul 2012?) și mai are destul până să se încheie. De fapt cred că abia la anul se va întrezări fundul Abisului și ce ar putea să iasă la iveală de acolo.
Sfârșitul vine pentru toți mai devreme sau mai târziu, dar nu toți îl percep drept ceea ce este cu adevărat, încheierea unui ciclu pentru a reîncepe altul, schimbarea perspectivei, dar vor exista mereu pe ici pe colo mici grupulețe care vor intui că lucrurile nu vor mai fi cum au fost, că ce a mers nu va mai merge, și că se impune o schimbare pentru a supraviețui în noul ciclu fără a fi trimis la reciclare.
Un astfel de grup, semi trezit, semi conștient, semi dispus la schimbare ar fi interesant de observat cum evoluează în astfel de circumstanțe, cum interacționează, ce roluri joacă și cum le interpretează…
Ca membru al grupului și personaj al cărții am resimțit pe viu scenele din carte, m-am regăsit în fiecare personaj câte puțin și știu că mă oglindesc la propriu în toate, știu că toate personajele, locul, acțiunile sunt reale, chiar dacă realitatea este greu de cernut din misticismul aplicat voit.
Fiecare experiență acumulată în cabana din vârful dealului din mijlocul pădurii în inima dragonului României a fost una de neuitat, pentru că orice focar de lumină în întuneric atrage zburătoarele și zburătorii în preajmă, și oferă ocazia revelației.
Dacă într-un astfel de spațiu aduni un grup și îl aduci să doarmă, să mănânce, să… împreună, umbrele fiecăruia se vor manifesta prin fiecare, aproape fără discernământ, nu vei realiza unde ți se termină umbra și unde începe a celuilalt, pentru că ele se vor suprapune, și pentru că umbrele pe care le aruncăm sunt mult mai mari decât lumina ochilor noștri.
Această carte este reprezentarea a ceea ce se ascunde în tenebrele viselor pe care nu ni le amintim, dorințelor pe care nu le exprimăm, umbrelor de care ne temem, aspectelor pe care nu le acceptăm, schimbărilor pe care nu le ducem până la capăt. Ea oferă un final pentru grupul pe care îl prezintă, același pe care l-ar alege și un Phoenix, inevitabil și cunoscut pentru momentul trăit chiar dacă (încă) neîmplinit: cunoașterea excesivă sucombă sub forța propriei greutăți și ea trebuie să renască inocentă din cenușa propriei arderi.“ Floriana Ungureanu
Oricât de senin ar fi un cer, el nu oferă întotdeauna condițiile necesare vieții, ba chiar poate fi garanția perfectă a pârjolului atotpurificator chiar dacă îl consideri pustiu și lipsit de viață…
Oricât de liniștită ar fi o mare, ea nu-ți oferă garanția că o poți traversa, căci poate ascunde monștri în adâncuri, sau poate fi o baltă cu acid sulfuric…
Oricât de plin de fructe ar fi un pom, el nu-ți oferă siguranța că ai avea ce mânca, prea mulți s-au otrăvit mâncând din pomul necunoașterii…
Oricât de simplă ar fi harta, ea nu-ți oferă garanția că lucrurile stau și astăzi la fel ca atunci când a fost întocmită și că o să ajungi acolo unde îți propui…
Oricât de încet s-ar scurge timpul, el nu-ți oferă garanția că poți să înghesui acolo toți oamenii, toate locurile, toate evenimentele, fără ca ele să se bată cap în cap…
Oricât de înaltă ar fi piramida, ea nu-ți oferă garanția unei comori ascunse și a unor fantome blânde, s-ar putea să ai parte de otrăvuri și capcane…
Oricât de frumoase ar fi cuvintele, ele nu-ți garantează un adevăr și nici măcar realitatea ascunsă în spatele lor…
