Descriere
Te cunoști. Te accepți. Te stăpânești. Și, după cefaci acești trei pași, vei fi, în sfârșit, tu însuți, nu o să mai depinzi de alții, te vei fi trezit și vei fi înțeles ce-i cu evoluția personală, ce-i cu evoluția spirituală și la ce te poți aștepta cu adevărat de la ele.
Nu, nu o să fii mai fericit și nici plăcerile tale nu vor dura mai mult, dar nici nu o să mai suferi la fel de mult din cauza asta și, cel mai important lucru, o să te afli pentru prima dată la timona existenței tale, nu o să mai fii un amalgam de gânduri și de emoții de nestăpânit, o să poți urmări ce-i cu gândurile și cu emoțiile tale. Ești pregătit acum să-ți antrenezi compasiunea și să acorzi iertarea!
Mulțumiri celor care au participat cu texte valoroase la această carte, îmbogățind-o și lărgindu-i mult perspectiva:
Ioana Maria Cardoș
Iulia Cruț, www.sanando.ro
Adela Dușcă, www.terapiicuadeladusca.blogspot.com
Laura Mihaela Liciu, www.doctoruldesuflete.ro
Sânziana Popica
Niculina Șovar, www.facebook.com/Niculinasovar.ro
Floriana Ungureanu, www.10ceruri.ro
Cristina Stoian
Î.: Îmi este foarte greu să accept că totul este voință divină și că trebuie să îmbrățișez totul și să accept ca făcând parte din binele meu… Adică nu că nu accept, dar nu știu cum să fac asta, să nu mă mai răzvrătesc! Cum să mă schimb în interior, să-mi schimb atitudinea?…
R.: Păi… poate că nu privești corect lucrurile. NU este totul voință divină, legile sunt date precum cele de prin codul civil, penal, comercial, așa că aia este lege, așa este corect, dar nu te obligă nimeni să respecți legile, nu ești ca trenul, ca tramvaiul, obligate să meargă într-o singură direcție. Tu mergi pe unde vrei, cum poți, iar între permis și interzis sunt zone largi, gri, care sunt un fel de economie la gri, unde pedeapsa nu prea contează, ci doar faptul că stai pe loc, întârzii în evoluția ta spirituală.
Cel mult râde lumea de tine că stai acolo, dar nu te bate nimeni…
Î.: De ce este totul atât de complicat?
R.: Ba nu, toate sunt simple, noi nu acceptăm asta și, din orgoliu, le complicăm… Acum stai la trecerea de pietoni, vezi semaforul, ba e roșu, ba e verde, ba mai e și galben, te tot întrebi: când e ok să traversez, oare am timp să traversez, oare care este pedeapsa pentru traversat pe roșu, dar pe galben, oare pe cine să mai întreb, oare cine a mai trecut pe aici?… Dar trece ziua și nu traversezi, nici pe verde, nici pe roșu…
Î.: Fix așa sunt acum: semaforul meu este în toate culorile… Ar ajuta să mai inventez încă o culoare?… Toate sunt complicate…
R.: Nu, ăla de stă pe trotuar și nu traversează, ăla este complicat, semaforul nu este, este simplu, iar strada nu este foarte lată.
Î.: Păi… și cum fac să traversez?… Asta trebuie să aflu singură?…
R.: Știi cum? Traversezi! Atât, este simplu! Dacă ți-e frică de semafor, de mașini, de cine te privește, de consecințe, nu o să treci niciodată, o să dai vina pe unii și pe alții, pe cine a pus semaforul, pe cine a scris legea, pe cine se uită urât la tine că treci sau că nu treci, pe…
De asta este bine să te cunoști – vezi sau nu vezi corect culorile semaforului? –, să te accepți – îți este sau nu-ți este frică să treci? –, să te stăpânești – adică să treci strada, pentru că ai văzut corect culorile, ai acceptat semnificația lor, ți-ai luat inima-n dinți ca să te supui lor!
