Am făcut armata la Pleniţa, termen redus, nouă luni, după examenul de admitere la Geologie. Acolo mi-am cu­­noscut viitorii colegi şi, printre cei cu care m-am împrie­­tenit, s-au aflat şi trei bucureşteni: Valentin ­Nicolau, Vlad T. Popescu şi Emil Bărbulescu.
După Revoluţie, Valentin a fondat editura Nemira… şi revista „Nautilus“, a scris literatură bună şi a fost un deosebit Preşedinte al Televiziunii Române. Vlad a scris cărţi, a fost redactor la Nemira, apoi a luat o cale neaştepta­tă, dar potrivită inteligenţei lui, calea Zen, în care este maestru. Emil a fost redactor la Nemira, actualmente la Humanitas. Iubeam, toţi, literatura sience-fiction. Ce bucu­rii ne-a oferit în anii de comunism ai adolescenţei noastre! Şi, între operele genului, ne impresionaseră mai ales două romane: Seniorii războiului de Gérard Klein şi Solaris de Stanisław Lem… Ca romancier, am vrut mereu să-mi dau obolul uneia din aceste cărţi.
Obsesia pentru Solaris (am văzut în studenţie şi filmul lui Tarkovski) a început să se concretizeze într-o zi. Eram deja un scriitor matur. Trecusem prin multe site ideile literare… şi viaţa… şi ajunsesem, cu ceva vreme în urmă, trăind într-o democraţie, cu alte „legi“ ale existenţei, la gândul că trebuie să ne asumăm „neghiobia melodramatică a existenţei“. „Neghiobie“ pusă, de cele mai multe ori, în telenovele şi romanele unui gen, loveswept, dar care pose­dă un pol dramatic, love stories. Şi atunci am vrut să unesc două genuri romaneşti, love şi SF. Nu e deloc uşor, ele par să se anihileze reciproc.
Nu ştiu prin ce minune am reuşit, în ciuda dificultăţilor ce m-au blocat de multe ori. Cum să nu-l plictiseşti pe cititorul de love cu partea SF şi cum să nu-l plictiseşti pe cititorul de SF când îi dai să citească love? Cum va primi acest roman publicul de SF şi cum îl va primi publicul iubitor de romane de dragoste? Un public şi altul radical diferite. Îi va convinge oare un vis de iubire şi un vis despre adâncimea universului şi a psihicului uman?… Dar numai aşa putea fi un întreg această carte. Un roman scris cu gândul la nişte prietenii durabile… ce s-au născut în tinereţea mea… un roman ce păstrează ce ne-a impre­sionat, ce ne-a mobilizat, ce am iubit.

Dan Perșa

Vlad PopescuBlogAm făcut armata la Pleniţa, termen redus, nouă luni, după examenul de admitere la Geologie. Acolo mi-am cu­­noscut viitorii colegi şi, printre cei cu care m-am împrie­­tenit, s-au aflat şi trei bucureşteni: Valentin ­Nicolau, Vlad T. Popescu şi Emil Bărbulescu. După Revoluţie, Valentin a fondat editura Nemira... şi revista „Nautilus“,...Artele meditației, cărțile meditației